1.1. Poluarea atmosferei
Mediul, conform Legii protecţiei mediului 137/1995, [1], este ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Pământului, respectiv aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale.
Atmosfera este definită ca masa de aer care înconjoară suprafaţa terestră, incluzând şi stratul de ozon.
Prin poluant se înţelege orice substanţă solidă, lichidă, sub formă gazoasă sau de vapori sau formă de energie (radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii) care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale.
Prin poluare se denumeşte orice concentraţie de poluant în mediu ce
depăşeşte valoarea naturală. Directiva CEE 84/360 din 28/06/1984, [2], valabilă şi în prezent, defineşte poluarea atmosferică ca introducerea în atmosferă de către om, direct sau indirect, de substanţe sau energie având acţiune nocivă, de natură să pună în pericol sănătatea omului, să strice resursele biologice, ecosistemele, să deterioreze bunurile materiale, valorile de agrement şi alte utilităţi legitime ale mediului înconjurător. Convenţia de la Geneva din 13/11/1979, [3], defineşte
juridic poluarea transfrontalieră ca fiind poluarea atmosferică ale cărei surse sunt cuprinse total sau parţial într-o zonă supusă jurisdicţiei naţionale a unui stat şi care exercită impact de mediu într-o zonă supusă jurisdicţiei altui stat, la o distanţă astfel încât, nu este în general posibil să se distingă aportul surselor individuale sau în grupe de surse de emisie.
Există locuri de percepere a emisiilor în atmosferă a gazelor, a particulelor solide sau lichide, corozive, toxice sau odorante, de natură să compromită sănătatea publică sau calitatea mediului, să dăuneze zonelor agricole, forestiere sau construcţiilor publice, cunoscute ca emisii ale poluanţilor. O astfel de definiţie este necesară pentru a caracteriza o situaţie de poluare atmosferică, pentru a lua în
considerare un număr important de constituenţi ce se prezintă sub forma de gaze, de aerosoli sau particule.
În cazul în care concentraţiile de poluanţi (sau numai a unuia) în mediu depăşesc pragurile de alertă, prevăzute în reglementările privind evaluarea poluării mediului, atunci există o poluare potenţial semnificativă. Pragurile de alertă avertizează autorităţile competente asupra existenţei, într-o anumită situaţie, a unei poluări potenţiale în aer, apă sau sol.
Poluarea semnificativă apare atunci când concentraţiile de poluanţi sau
numai a unui poluant în mediu, depăşesc pragurile de intervenţie prevăzute în reglementările privind evaluarea poluării mediului. Pragurile de intervenţie sunt pragurile de poluare la care autorităţile competente apreciază oportunitatea şi solicită, dacă este necesar, executarea studiilor de evaluare a riscului.
Riscul este probabilitatea apariţiei unui efect negativ într-o perioadă de timp specificată. Există o gamă largă de metodologii pentru evaluarea riscului, atât calitative, cât şi cantitative. Prin risc ecologic potenţial se înţelege probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare.
Prin impact de mediu se înţelege:
a) modificarea negativă considerabilă acaracteristicilor fizice, chimice sau structurale ale componentelor mediului natural;
b) diminuarea diversităţii biologice; c) modificarea negativă considerabilă a productivităţii ecosistemelor naturale şi antropizate;
d) deteriorarea echilibrului ecologic, reducerea considerabilă a calităţii vieţii sau deteriorarea structurii antropizate, cauzată în principal de poluarea apelor, a aerului şi a solului;
e)supraexploatarea resurselor naturale, gestionarea, folosirea sau planificarea teritorială necorespunzătoare a acestora, ce poate apare în prezent sau sa aibă o probabilitate ridicată de manifestare în viitor.
Depoluarea aerului constă în a împiedica emisia în atmosferă a substanţelor care se dovedesc nocive pentru mediul înconjurător, în special pentru oameni, animale domestice, faună, culturi, floră, construcţii civile, cadrul natural şi climatic. În scopul eliminării poluării cea mai bună soluţie o constituie elaborarea unei tehnologii eficiente de depoluare.
sursa info : http://spms.energ.pub.ro/files/CURS/DEPOLUARE.pdf
